Filip Pacurar

Când am venit vara asta din Retezat, nu cred că v-am zis că am avut un mic accident. Nu am avut bocancii mei ÅŸi am împrumutat de la un coleg. Când i-am probat acasă îmi erau foarte buni, dar de la trei ore în sus de mers pe jos, picioarele au început să se umfle ÅŸi astfel bocancii au început să se “micÅŸoreze”. Astfel când am ajuns în tabără de pe vârful Peleaga(2509 m), am avut amândouă unghiile negre. Abia mai puteam să mă încalÅ£ cu adidaÅŸi, astfel am pierdut “tripul” spre următorul vârf, Retezat. Apoi când am ajuns acasă(18 August), unghiile încă erau negre. După vreo săptămână a picat prima unghie, cea de la piciorul stâng. Apoi după patru zile a picat ÅŸi cea de la piciorul drept. Apoi a durat lungul proces de refacere a unghilor. Acest proces a durat până prin Decembrie. Nu prea s-a refăcut complet nici până în ziua de azi, dar măcar nu îşi da nimeni seama că am avut-o cândva neagră, sau ÅŸi mai rău, loc gol în loc de unghie. Când mergeam în sandale undeva, toată lumea mă întreba: ioai da ce ai păţit la unghie? Acum pot să mă duc liniÅŸtit oriunde în sandale, sau să stau desculÅ£, pentru că nu voi mai fii întrebat nimic despre unghie. Dar ceea ce vreiam să vă zic prin acest post: luaÅ£i-vă mah bocanci mai mari cu 1-2 numere, decât să regretaÅ£i după… unghia se reface super greu.