Filip Pacurar

O chestie la care Romania sta mai bine, cel putin momentan, este cu atarnarea cablurilor pe stalpi. Vietnam este deja celebru pentru modul in care atarna cabluri pe stalpi si probabil ati dedus asta si din pozele de mai sus. Probabil ca la ei este deja normal sa intalneasca asa ceva pe strada, dar la noi cand vezi asa ceva ramai uimit.

Azi dimineata m-am trezit pe la ora 7, deoarece aseara am ajuns tarziu acasa de la Lugoj si mi-am permis sa nu merg la Engleza si Franceza(primele 2 ore). M-am imbracat, am mai citit feedurile dupa care mi-am luat aparatul in mana si am plecat spre scoala. Imediat ce am iesit din curte am vazut o frunza uscata si am realizat ca vine iarna fratilor. De mult asteptam asta. Sper sa fie si zapada anul asta. Am ajuns in statia de autobuz, erau prezente la datorie doar doua femei care asteptau autobuzul. Ceva nou pentru mine, care eram obisnuit cu asta. Bun, am avut locuri de ales in autobuz pe saturate, am ales sa stau in spate. Cand am ajuns la destinatie, am coborat, am facut cativa pasi si am luat-o spre Lacul de la Podgoria. Acolo totul era pustiu, nimeni nu misuna prin preajma, doar in departare se vedea un cuplu de batranei ce stateau pe hinta. Am iesit la drumul principal si am dat iara de problema orasului: reconstructiile (da, cele care incurca traficul). M-am enervat si am luat-o pe drum spre scoala. Am ajuns pe la Fornetti… si acolo aproape nimeni, puteam sa numar pe degete persoanele. Totusi, era o tanti in varsta care manca Fornetti pe rupte, i-am zis pofta buna si am luat-o mai departe. Pana am ajuns eu aproape de scoala, cred ca au trecut vreo trei salvari pe langa mine. Oricum, suntem deja obisnuiti cu sunetul sirenei. Gospodinele au iesit afara sa mature putin resturile de tigara si mizerii pe care le fac cei ce asteapta autobuzele. Am mers si mai departe si am vazut cum oamenii dau banii pe kebab in fiecare dimineata. Ce risipa. Inteleg odata, de doua ori, dar nu merita in fiecare zi. Am ajuns in fata cararii care duce la scoala, dar am mers inainte… era prea devreme sa merg la scoala. Am vazut ca mamele isi duc copii la gradinita cam pe la ora 9-10. Cand ma gandeam ca mie mi se parea devreme cand eram mic… si acum ma trezesc la 6:30 sa merg la scoala. Am ajuns la colt de strada unde doi tipi trec bine mersi cu tractorul pe una din cele mai aglomerate strazi din Arad. =D> Bravo mah, aveti curaj. Daca va prinde politia, atunci vedeti voi. Am ajuns la pod si am fost placut surprins sa vad ca mai este un Fornetti si acolo. Apoi am mers in parcul de la sala polivalenta. Acolo nu era nimeni in afara de un batranel plictisit. Fantana era oprita, desigur, altfel ar fi inghetat ca anul trecut . Am facut cateva poze si mi-am luat talpasita spre un alt parc. Acesta urma sa fie Parcul Europa. Nu am inteles de ce se cheama asa inainte, dar acum stiu de ce. Am facut si aici ceva poze si am plecat in ultimul parc. Aici, nu stiu cum, dar un vierme urias mi-a amintit sa ma mai uit la ceas si astfel am hotarat sa merg spre scoala. Am mai facut doar un popas, terenul de baschet. Am luat-o apoi pe poteca in sus si am pornit spre scoala. Cand am ajuns la scoala, baietii de la poarta se jucau Monopoly . Am iesit afara, asteptand cu nerabdare clopotelul sa sune. Baietii din 11A jucau fotbal. In cele din urma s-a sunat si eu am mers in clasa. Spre surprinderea mea, colegii mei jucau carti pe banca mea >. Am facut ore pana la 12 cand a input greva de advertisment si am stat degeaba 2 ore. Apoi am mers la cor. Asta a fost o parte din ziua de azi. Ceaules.

Articolul pe Blogoree.

Cam asa arata acum desktopul meu de pe laptop. Si da, e windows xp, doar ca imi place foarte mult Mac Os X. Din pacate nu am bani sa imi cumpar un MacBook Air sau doar un Mac simplu. Si uite asa imi pun tema de mac pe windows. Desktopul vostru cum arata?

Treceam vineri cu bicicleta pe calea Aurel Vlaicu cand ma opreste un tanar, i-as fi dat vreo 21-22 de ani, si imi zice: Tu nu cumva esti Filip Pacurar? Cel care are blog pe adresa www… si imi spune adresa… Ii zic ca da si il intreb de unde ma stie asa bine iar el mi-a raspuns ca imi citeste blogul zilnic si a vazut poze cu mine ce le-am mai postat pe blog. Foarte tare .

Ieri am petrecut clipe frumoase impreuna cu clasa, dar sa nu uitam si de dmon’ domn’ diriginte. Ne-am distrat, ne-am zgariat(o, si inca cum), am facut multe chestii ciudate dar faine.

Am umblat prin padure, am dat cu capu de un pom. Asta trebuie povestit … Fugeam in jos prin padure cand de odata un pom a aparut in fata mea… sau eu in fata lui? In fine… Ceea ce stiu sigur ii ca franele nu prea m-au ajutat si BAAAAANG am dat cu capu de pom.

Cand am ajuns la o vale, in padure(defapt, nu era chiar o vale, era forma pe unde mai demult curgea un parau), nu am putut sa o iau in picioare pentru ca nu aveam pomi sau altceva de ce sa ma tin si astfel am hotorat sa o iau in fund, cu sania imaginara. Desigur cand am ajuns jos, tot eram maro pe fund dar ce mai conteaza, se spala pantalonii nu? Sa nu uitam de faza pe care a facut-o Radu(una din ele) tot la aceasta vale, si anume: s-a hotarat sa mearga si sa o ajute pe Olivia sa coboare panta, da intr-un mod mai ciudat: a prins-o de mana si a tras-o in jos . A facut si ea o plimbare cu „sania imaginara” la fel ca si mine. O alta faza(defapt replica) de a lu’ Radu: Diru zice: „Eu nu vreau ciocolata ca ingrasa” da Radu raspunde pe cat se poate de serios: „Da ingrasa, da ingrasa frumos”. Toti nu am mai putut de ras .

Apoi nu avem cum sa uitam cand am urcat pe cetate, pe ziduri, am fost in camerele „ascunse”, ne-am catarat. Toti am avut emotii acolo, mai mari sau mai mici.

A, da, ce era sa uit… Cand am pornit de la Radna spre cetate, am mers pe sosea, in sir indian. Ce tare o fost sa vezi cum fetele salutau tirurile si imediat primeau un claxon in schimb .

De asemena am fost la Biserica Romano-Catolica unde am admirat fumusetile din ea. Intr-un sfarsit ne-a scos o babuta femeie in varsta, mica de statura, afara… De ce? Pentru ca ne-am pus in genunchi in spatele altarului sa facem poze, sa para ca ne rugam .

A fost cea mai faina excursie facuta cu clasa pana acum(din clasa I). Cu siguranta nu vom uita prima noastra excursie de la liceu, si peste ani vom vorbi intre noi: „Mai stii cand ai ramas agatat pe perete atunci cand am fost la Soimos si ne cataram pe ziduri? Sau cand ai dat un cap de pom?”.

Am postat cateva poze pe noul PhotoBlog. Click aici pentru a le vedea.