Filip Pacurar

Da sti, demult nu am mai scris. Pur si simplu nu am avut inspiratie, chef si alte cele. Dar acum am revenit odata cu inceperea noii saptamani. Aseara defapt am vrut sa scriu ceva, dar nu am mai avut chef de blog dupa ce am ajuns de la Timisoara. Acum am ajuns de la scoala si ma bucur ca am scapat de o zi stresanta de scoala, dar cand ma gandesc ca mai am inca 29 de ore… ma apuca pur si simplu groaza. Cam atat, sper sa mai postez ceva astazi dar acum ma duc sa mananc ceva ca am o foame in burta de numa, zici ca am fluturasi in burta . Pofta buna(asta in caz ca mancati sau urmeaza sa mancati)!

Azi dimineata m-am trezit pe la ora 7, deoarece aseara am ajuns tarziu acasa de la Lugoj si mi-am permis sa nu merg la Engleza si Franceza(primele 2 ore). M-am imbracat, am mai citit feedurile dupa care mi-am luat aparatul in mana si am plecat spre scoala. Imediat ce am iesit din curte am vazut o frunza uscata si am realizat ca vine iarna fratilor. De mult asteptam asta. Sper sa fie si zapada anul asta. Am ajuns in statia de autobuz, erau prezente la datorie doar doua femei care asteptau autobuzul. Ceva nou pentru mine, care eram obisnuit cu asta. Bun, am avut locuri de ales in autobuz pe saturate, am ales sa stau in spate. Cand am ajuns la destinatie, am coborat, am facut cativa pasi si am luat-o spre Lacul de la Podgoria. Acolo totul era pustiu, nimeni nu misuna prin preajma, doar in departare se vedea un cuplu de batranei ce stateau pe hinta. Am iesit la drumul principal si am dat iara de problema orasului: reconstructiile (da, cele care incurca traficul). M-am enervat si am luat-o pe drum spre scoala. Am ajuns pe la Fornetti… si acolo aproape nimeni, puteam sa numar pe degete persoanele. Totusi, era o tanti in varsta care manca Fornetti pe rupte, i-am zis pofta buna si am luat-o mai departe. Pana am ajuns eu aproape de scoala, cred ca au trecut vreo trei salvari pe langa mine. Oricum, suntem deja obisnuiti cu sunetul sirenei. Gospodinele au iesit afara sa mature putin resturile de tigara si mizerii pe care le fac cei ce asteapta autobuzele. Am mers si mai departe si am vazut cum oamenii dau banii pe kebab in fiecare dimineata. Ce risipa. Inteleg odata, de doua ori, dar nu merita in fiecare zi. Am ajuns in fata cararii care duce la scoala, dar am mers inainte… era prea devreme sa merg la scoala. Am vazut ca mamele isi duc copii la gradinita cam pe la ora 9-10. Cand ma gandeam ca mie mi se parea devreme cand eram mic… si acum ma trezesc la 6:30 sa merg la scoala. Am ajuns la colt de strada unde doi tipi trec bine mersi cu tractorul pe una din cele mai aglomerate strazi din Arad. =D> Bravo mah, aveti curaj. Daca va prinde politia, atunci vedeti voi. Am ajuns la pod si am fost placut surprins sa vad ca mai este un Fornetti si acolo. Apoi am mers in parcul de la sala polivalenta. Acolo nu era nimeni in afara de un batranel plictisit. Fantana era oprita, desigur, altfel ar fi inghetat ca anul trecut . Am facut cateva poze si mi-am luat talpasita spre un alt parc. Acesta urma sa fie Parcul Europa. Nu am inteles de ce se cheama asa inainte, dar acum stiu de ce. Am facut si aici ceva poze si am plecat in ultimul parc. Aici, nu stiu cum, dar un vierme urias mi-a amintit sa ma mai uit la ceas si astfel am hotarat sa merg spre scoala. Am mai facut doar un popas, terenul de baschet. Am luat-o apoi pe poteca in sus si am pornit spre scoala. Cand am ajuns la scoala, baietii de la poarta se jucau Monopoly . Am iesit afara, asteptand cu nerabdare clopotelul sa sune. Baietii din 11A jucau fotbal. In cele din urma s-a sunat si eu am mers in clasa. Spre surprinderea mea, colegii mei jucau carti pe banca mea >. Am facut ore pana la 12 cand a input greva de advertisment si am stat degeaba 2 ore. Apoi am mers la cor. Asta a fost o parte din ziua de azi. Ceaules.

Articolul pe Blogoree.

Ei bine, cand nu mai iti merge feed-ul este foarte nasol. Cititorii fideli nu stiu ca tu ai scris ceva pe blog, pentru ca feedul tau este cu o eroare. Ze-list te lasa mai jos cu vreo 2000 de locuri deoarece cred ca nu ai mai scris nimic nou pe blog.

Daca nu descopeream aceasta problema azi, nu invatam nici ca in functions.php din directorul temei nu trebuie sa fie nici un spatiu inainte de <? si dupa ?>(shame on me, cica eu ajut wordpressu da nu stiam asta). Am mai aflat ca nu mai stiu parola si emailul de la feedburner(sau nu mai merge de cand Google a cumparat Feedburner-u). Am facut un cont nou si am sa fac mutarea luni.

Mamaliga si pestele – una dintre mancarurile pe care nu le voi refuza niciodata. Cred ca oricui ii place aceasta mancare, desi probabil cateva persoane nu suporta pestele. Da, exista si astfel de persoane, dar eu le respect. Fiecare cu gustul lui si cu preferintele lui. Dar sa revenim la subiect.

Daca se poate, pe langa mamaliga si peste sa mai fie si umpic de mujdei de usturoi ar fi perfect. Desigur, daca urmeaza sa mergi undeva, la vreo intalnire sau la vreun eveniment important, iti recomand sa sari peste mujdeiul de usturoi, s-ar putea sa fii luat peste picior de cineva.

Desigur, pestele poate fi si periculos, daca vreun os mai incapatanat refuza sa mearga in stomac si se opreste sa faca greva in gat. S-ar putea sa fie cam naspa o faza de acest gen. Dar eu cred ca invatam o lectie atunci cand mancam peste: mestecam incet, cu grija, ca nu cumva sa se strecoare vreun os in cavitatea bucala. Asa ar trebui sa facem tot timpul, sa mestecam incet, cu grija, chiar daca nu suntem amenintati de vreun os. Nu trebuie sa inghitim din prima, ca strutii. Recunosc ca si eu mai fac asta cateodata(cam de multe ori), dar incerc sa scap de chestia asta.

Sper ca am reusit sa va fac pofta si urmatorul lucru pe care il veti cere de la mama voastra va fii sa va gateasca un peste la cuptor, rumenit foarte bine, impreuna cu o mamaliguta facuta ca in Romania. O mancare 100% traditionala.

credit poza | articolul pe blogoree.ro

Tin sa multumesc tuturor bloggerilor care au completat formularul si chiar au sub 18 ani. Daca sunt sau nu bloggeri nu sunt eu sau altcineva in stare sa spuna asta. Urmeaza lista imensa a tuturor participantilor la chestionar si probabil, noua comunitate blogger18. Numele sunt in ordinea care au completat formularul.

LE: Daca 50% din astia sunt toti bloggeri, eu ma fac politician.

LLE: Totusi, let’s have hope. Ii putem transforma pe cei cu hi5 la url(mersi Robert de info), cei cu piczo, samd.

Read more »