Filip Pacurar

Oare mai găseşti în România o revistă respectabilă, nu taifasuri şi prostii, care să nu coste nimic? Să luăm ca exemplu revista Terra. A costat la început 2,5 LEI. Ba dacă bine îmi aduc eu aminte când eram clasa a IV-a costa 2 lei(20 de mii pe vremea aia). Ei bine, în fiecare vară Terra noastră s-a tot scumpit şi aşa acum a ajuns la preţul de 4,5 LEI. Dar dacă dai banii ştii că măcar câştigi ceva. Ai un documentar pe cd plus numeroase articole interesante. Totuşi, în rest nu prea găseşti concordanţă între preţ şi conţinut, ci editorii doar pun un preţ bombă dar conţinutul îl lasă pe apa sâmbetei.

În Anglia, există o revistă foarte bună. Bună pentru cei pasionaţi de aşa ceva. Revista asta se numeşte Audio Media şi costă aproximativ 4 lire. Totuşi, în fiecare lună, eu primesc în cutia poştală o revistă Audio Media, gratuit. E adevărat că până ajunge la mine, trece luna, deci primesc cu o lună în urmă(în februarie primesc pe ianuarie), dar totuşi, o primesc şi o pot citi fără să o cumpăr. Deja am strâns nu ştiu câte reviste de astea şi le-am şi citit(în mare). Uitaţi-vă şi voi în poză şi gândiţi-vă cam câţi bani trebuia să dau pe astea.  Ţin să vă anunţ că nu am dat nici un leu.

Ei bine, unde mai găseşti în Romania aşa ceva? Nu mai este gratis nimic în ţara, să nu mai vorbim de trimiterea materialelor româneşti în alte ţări.

Acum ceva timp s-au stricat căştile originale de la ipod. Când am văzut cât costă o pereche, am zic că stau cu orice căşti numa să nu dau atâţia bani pe nişte căşti de la Apple.

Astăzi am dat iară peste căştile astea stricate şi am vrut să le rup. A mers să rup prima cască(Dreapta) dar când am vrut să rup şi cealaltă, hopa, că nu se rupe. Şi dăi şi trage, nimic. Şi nu pot să zic că nu am avut forţă, pur şi simplu au fost foarte rezistente. Mă tot gândesc de la ce s-ar fi putut strica, nu de alta, da îmi pare rău că am pierdut aşa o minunăţie de perechi de căşti.

Deci în concluzie, poţi recunoaşte produsele Apple în general ca fiind scumpe dar şi rezistente.

De acum, odată pe săptămâna cel mult am să postez o melodie care am ascultat-o ÅŸi mi-a plăcut în săptămâna respectivă. O să fie video dacă găsesc pe undeva, dacă nu va fi doar audio. Săptămâna asta am ales Switchfoot – Meant to Live. Read more »

Săptămâna asta nu prea am fost în stare să mai scriu ceva după 7 ore de şcoală pe zi. Şcoala asta te termină şi fizic şi psihic. Vreau să va spun că eu nu prea dorm niciodată de amiază, dar săptămâna asta am adormit de foarte multe ori. Şi este chiar plăcut sentimentul acela când te trezeşti, stai puţin timp şi te culci din nou. Nu prea am citit nimic săptămâna asta, de mâine încep să trag tare. Momentan citesc Marile Speranţe. Este o carte foarte făină. În rest, ce să vă mai zic, compul meu încă nu l-am dus la reparat. Nu ştiu ce să fac, să iau sursă nouă, să nu iau. Mă ajutaţi careva din Arad ? Probabil am uitat să vă zic, dar dinainte de revelion calculatorul meu a crăpat. Probabil este sursa stricată. Sper să nu fie altceva. Acum mă duc la culcare că mi se închid ochii de somn, un somn de ăla greu cum te prinde după o săptămâna plină cu vârf.

Am un câine turbat de numa. Zilele astea îl mai las liber prin curte doar noaptea(nu de alta dar ziua are soramea o frică de el de numa). De când îl am are o obsesie: dacă prinde ceva, sfarmă tot. Sau dacă are o sticlă, se joacă fotbal cu ea. Dacă ar fi ziua nu m-ar fi deranjat, dar aşa noaptea se aude îngrozitor. Mai se enervează vecinii pe el şi îi fac de petrecanie.

Acum, la ora zece noapte a trebuit să mă duc să îi arunc o sticlă de aia mare de cinci litrii pentru că efectiv se juca fotbal cu ea. Acum nu prea mai are cu ce să facă galajie, poate doar mizerie.

Odată, a prins o pernă de aia veche cu pene şi ce credeţi? Toată grădină a făcut-o cu pene. Văi vai, turbat rău îi.

La primăvară trebuie să îi fac o baie că de fiecare dată când mă joc cu el îmi put mâinile după aia de numa.

[note]După cum vedeţi, îmi merg diacriticile şi mă bucur foarte mult pentru acest lucru[/note]